Ciupercile terapeutice au devenit un remediu alternativ de preferință atât pentru doctorii naturiști cât și pentru cei care se interesează personal de sănătatea lor. Capacitatea ciupercilor terapeutice de a preveni și de a trata cancerul și alte probleme legate de sistemul imunitar și sănătatea generală au condus la integrarea lor în protocoale pro-imunitare și anti-cancerigene de către doctorii japonezi și chinezi, atât în scop terapeutic cât și preventiv.
Ciuperca siberiană Chaga (Inonotus obliquus), o ciupercă din familia Basidomycete a fost folosită de secole în medicina populară ca un remediu tradițional atât contra bolilor tumorale cât și în general contra îmbolnăvirilor gripale în zonele reci, nord-estice ale Rusiei, Bealrus, Polonia precum și în Finlanda și țările Baltice. Folosirea ei a migrat apoi către sud fiind integrată și în medicina tradițională chineză. Recent, această ciupercă a atras atenția cercetătorilor efectuându-se numeroase studii asupra efectelor terapeutice ale polizaharidelor prezente în Chaga.
În medicina populară rusească Chaga este denumită și „ciuperca neagră” sau „gaga” în slavonă.
În 1999, Mizuno a concluzionat că hidro-extractul de Chaga prezintă efecte anti-tumorale. Aceleași concluzii le-au tras și Wasser și Weis tot în 1999. Un studiu mai recent condus de Hwang în 2003 a concluzionat ca hidro-extractul de Chaga oprește proliferarea celulelor canceroase proporțional cu durata administrării. Într-un studiu din 2007 efectuat pe soareci de laborator, Chen a demonstrat ca extractul de Chaga inhibă semnificativ proliferarea celulelor S 180 în cazul sarcomei iar Youn a demonstrat același efect în cazul carcinomei celulelor hepatice HepG2.
Se știe faptul ca dereglarea nucleului ADN-ului și mutația acestuia prin efect oxidativ contribuie semnificativ la apariția cancerelor majore precum sunt cele de colon, prostata și sân. Gradul de degradare (mutație) a ADN-ului este astăzi unul din markerii biologici cei mai sensibili și eficienți pentru evaluarea stresului oxidativ rezultat din inbalanța între generarea de radicali liberi și ținerea lor sub control prin mecanisme antioxidante.




