Să înțelegem inflamația și amiloidoza
Intelegerea notiunii de „inflamatie” este importanta pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat. Inflamatia la nivel celular poate initia cancerul.
Sa intelegem bine ce este inflamatia
Dincolo de perceptia populara simplista a unei masele sau unui genunchi „umflat”. Inflamatia este reactia naturala a organismului la stresul metabolic si chimic exercitat la nivel de celule sau tesut precum si ca raspuns la traume (de natura fizica) care initializeaza deteriorarea tesutului afectat. Prin inflamatie, organismul incearca sa scape de celulele si tesuturile deteriorate pentru a face loc unor celule noi, sanatoase. Imbolnavirea apare atunci cand organismul este coplesit si nu poate sa duca la bun sfarsit aceasta curatare, lasand astfel procesul de detriorare si degradare celulara sa continue fara a-l mai putea opri. Inflamatia netratata poate conduce la afectiuni cronice grave la nivel de organe interne, sistem gastro-intestinal, sistem circulator, articulatii etc. De fapt tot mai multi cercetatori inclina catre concluzia ca inflamatia netratata este de fapt „cauza tuturor raurilor” si orice tratament ar trebui sa inceapa cu, si sa aiba in permanenta in vedere eliminarea intai de toate a inflamatiilor interne.
Multe studii pun la baza aparitiei inflamatiilor prezenta in organism a proteinelor ne-digerate si neconvertite total in peptide si aminoacizi. La randul ei studiile arata ca inflamatia cronica la nivel de tesuturi sau organe este una din cauzele majore ale apariutiei cancerului. Un proces inflamator care se repeta poate cauza daune majore si de aceea trebuie monitorizat si contolat. Semne de inflamatie pot fi: senzatii de arsura, unflaturi, decolorari, edema, reactii alergice, intoleranta la anumite alimente. Dar inflamatia la nivel de organe interne poate induce simptome care fie sunt neglijate fie sunt gresit diagnosticate. Procesul inflamatoriu scapat de sub control devine cronic si poate sa conduca dureri si inabilitati fizice, dereglarea functiilor organelor afectate, cresterea colesterolului in sange, arterioscleroza.
La acestea se mai adauga sindromul Down, sidromul colon iritabil, meningita si alte forme de inflamatii la nivel cerebral etc.
Majoritatea cancerelor, proceselor degenerative, afectiunilor cronice se datoreaza unei inflamatii careia organismul nu a mai facut fata si care a condus la procese de deterioare (mutatie) a ADN-ului celuleor organului afectat. Iata cateva exemple de imbolnaviri cauzate de inflamatie: inflamatia netratata sau o dieta bogata in proteine (atat de origine animala cat si vegetala) si o digerare incompleta a acestor proteine conduc in mod cert la amiloidoza.
Ce este amiloidoza?
Termenul de amiloidoza include un grup de afectiuni cauzate de formarea de palcuri (agregari) si/sau acumulari de anumite proteine specifice (amiloid, proteine fibroase si precursorii lor) in afara celulelor (in spatiul extracelular), dar in interiorul tesuturilor din diverse organe din corp. Amiloidul acumulat provoaca disfunctia progresiva a organului afectat. In mod normal, proteinele sunt degradate cu o rata apropiata de rata cu care sunt produse; totusi, aceste proteine enumerate mai sus sunt mult mai stabile decat restul proteinelor, astfel incat ele sunt depozitate cu o rapiditate mai mare decat viteza cu care sunt distruse. Acumularea lor poate fi localizata, generalizata sau sistemica.
Manifestarile clinice sunt variate si depind in totalitate de natura biochimica a proteinei fibrilare si astfel de aria indicata a corpului. De obicei, diagnosticul de amiloidoza nu este realizat pana cand nu s-a ajuns deja la leziuni organice ireversibile. Proteinuria este, de obicei, primul simptom asociat amiloidozei sistemice, in special in tipurile AL si AA; neuropatiile periferice sunt asociate cu polineuropatia amiloida familiala (FAP) iar dementa si disfunctiile cognitive se asociaza cu amiloidoza cu depozite la nivelul encefalului. Se pot intalni cresteri in dimensiuni ale organelor in special la nivelul ficatului, splinei, rinichilor si cordului.
La nivelul rinichiului, afectarea renala variaza de la o simpla proteinurie la sindromul nefrotic franc. In unele cazuri sedimentul urinar paote prezenta cateva eritrocite. Leziunile renale sunt de obicei ireversibile si duc in timp la azotemie progresiva si deces. Cordul – luand in considerare amiloidozele sistemice, amiloidoza cardiaca se intalneste in formele primara (AL) si heredofamiliala, fiind foarte rara in forma secundara (AA). In amiloidozele sistemice manifestarile cardiace constau in principal in insuficienta cardiaca congestiva si cardiomegalie (cu sau fara aparitia suflurilor cardiace).
Desi implicarea ficatului este obisnuita pana tarziu in cursul bolii, anomaliile functiei hepatice sunt minime. Poate aparea hipertensiunea portala desi nu este asa de frecventa. Colestaza intrahepatica a fost observata la 5% dintre persoanele cu amiloidoza primara (AL). Afectarea pielii este una dintre cele mai caracteristice manifestari ale amiloidozei primare. In amiloidoza primara leziunile pot fi sub forma de papule sau placi cu aspect ceros, usor reliefate, situate, de obicei, in pliurile axilei si a regiunilor anale, inghinale, a fetei si gatului sau in arii mucoase cum sunt limba si urechea.
Pot fi afectate de asemenea urmatoarele sisteme si aparate:
- tractul gastrointestinal;
- sistemul nervos;
- sistemul endocrin;
- muschii si articulatiile;
- tractul respirator;
- sistemul hematopoietic.
Preventia si tratarea acestor afectiuni consta in administrarea de antiinflamatoare, enzime proteolitice inclusiv serrapeptaza si enzime digestive. Administrarea de enzime digestive si enzime proteolitice este esentiala pentru mentinrea unui nivel scazut de inflamatie in organism si pentru digerarea completa a proteinelor.
Dintre ele mai recomandate produse pentru tratarea inflamatiei sunt:
Inflammo (inflamatii ale articulatiilor); Serra Plus (pentru orice fel de inflamatii incusiv cele care sunt asociate cu boala canceroasa); Noni topical, Curcumin, Ghiara diavolului (Devil’s Claw), bromelaina (anti-inflamatorii preventive si de uz general); enzime digestive cu spectru total (pentru digerarea proteinelor).
